Bufniță polară
Bufnița polară (Bubo scandiacus) este o pasăre răpitoare care face parte din ordinul Strigiforme, familia Strigidae. Trăiește în ținuturile polare nordice de tundră. Femela este mai mare, albă cu striuri și pete negricioase. Masculul este mai mic, aproape complet de culoare albă. Prada lor constă din lemingii și alte rozătoare polare, dar și potârnici de zăpadă sau iepuri. Vânează pe lumină. Cuibărește în regiunile mlăștinoase, pe movile de pământ. Iarna, în căutarea hranei, migrează spre sud. Ca adaptare la clima rece, are penajul foarte dens și picioarele îmbrăcate în pene. Fără a lua în considerare dușmanii naturali puțini ai bufniței, ca păsările răpitoare, lupii de mare (Stercorariidae) sau vulpile polare (Alopex lagopus), numărul lor a scăzut drastic prin vânarea ei în perioada de iarnă, în trecut în Canada, azi vânarea fiind interzisă. Dar este încă perclitată de circulația mare de autocamioane. În Scandinavia scăderea efectivului de păsări este explicată prin procesul de încălzire globală a climei pe glob. IUCN a înscris bufnița polară pe lista roșie a speciilor periclitate.
Pinguinul
Pinguinii (ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae) sunt un grup de păsări acvatice care nu zboară și care trăiesc exclusiv în emisfera sudică, în principal în Antarctica. Aceste păsări își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini, precum pinguinul regal, pinguinul imperial și pinguinul Adélie. Pe uscat par lenți, abia mișcându-se, dar în apă sunt foarte rapizi, deoarece își folosesc aripile pentru înot. De înălțime între 40 și 90 cm, au picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, penele mici și foarte dese, iar aripile scurte, improprii pentru zbor, au rolul de înotătoare. Majoritatea speciilor de pinguini trăiesc în mările emisferei sudice, doar una singură trăind în apropierea liniei Ecuatorului. Clocesc în insulele subantarctice, Antarctica, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Patagonia și Chile. În afara perioadei de reproducere pot fi întâlniți și în zonele mai calde, chiar tropicale, cum ar fi Brazilia, Columbia, Ecuador sau insulele Galapagos, unde ajung folosindu-se de curenții reci precum Humboldt, Cromwell sau Benguela. Marea parte a populației de pinguini se află pe Antarctica și pe insulele înconjurătoare.
.
Vulpe polară
Vulpea polară (Vulpes lagopus) este o specie de animale carnivore din familia Canidae care trăiesc în regiunile polare de tundră. Animalul este adaptat la clima rece, având o blană deasă, iar talpa labelor fiind acoperită cu blană. Lungimea vulpilor este între 65 și 90 de cm, având înălțimea de circa 30 cm. și o greutate de 5 kg. Femelele sunt aproape la fel de mari ca masculii. Culoarea vulpilor diferă după anotimp, vara având culoarea blănii neagră pe spate și picioarele fiind de culoare brună, pe când iarna, culoarea de camumflaj albă, alb-cenușie. Vulpile polare au botul și urechile scurte, blana deasă le permite vulpilor să supraviețuiască la temperaturi scăzute ce ating -80 °C. Vulpile polare trăiesc de obicei în emisfera nordică, la nord de cercul polar (Scandinavia, Insula Spitzbergen, Islanda, Rusia de Nord, Canada de Nord, Alaska și Groenlanda). Habitatul lor fiind regiunile de tundră, putând fi văzute și pe gheața Oceanului Arctic, se presupune că în căutare de hrană, vulpile pot parcurge distanțe de peste 2000 de km. Hrana vulpilor constă din lemingi (Lemmus lemmus) sau alte rozătoare polare (Lemmus sibiricus, Microtus oeconomus, Myodes rufocanus). Mai consumă și insecte, fructe, ouă și pui de păsări, ca și cadavre de animale, fiind un însoțitor al urșilor polari.
Ursul polar
Ursul polar (Ursus maritimus) este un urs alb care trăiește în zonele nordice înghețate ale Oceanului Arctic, fiind cel mai mare animal de pradă întâlnit pe uscat. Durata vieții sale este de 35-40 de ani.
Ursul polar este un mamifer mare, greutatea acestuia ajungând până la 300–600 kg la masculi și 150–300 kg la femele, înălțimea la 1,8 m și lungimea la 2,5 m. Are o blană de culoare albă. Ghearele mari și puternice sunt capabile să doboare adversarii naturali. Are un strat de grăsime alba sub piele, care îl ajută să se protejeze împotriva frigului, această caracteristică fiind întâlnită și la alte animale din tundră. Este un înotător excelent.
Corpul ursului polar este asemănător cu cel al unui urs brun. Capul poate ajunge la peste 40 cm lungime, cu circumferința de aproximativ 30 cm. Au buze extensibile, dinții sunt mai mici ca la celelalte specii, dar mai ascuțiți, gâtul mai puternic. Au buze extensibile adică nu sunt atașate de gingii și pot culege fructe mici, iar unii le pot coji. Au mirosul bine dezvoltat. Simte prada de la 30 de km depărtare. Urechile sunt mici, externe, dar au auzul bine dezvoltat.
Culoarea blănii este albă, dar poate fi gălbuie sau gri în timpul verii. Însă explicația științifică a culorii acesteia este că firele de păr, incolore, sunt goale în interior ca fibrele optice și conduc razele ultraviolete spre pielea lor neagră, unde sunt absorbite. Este foarte călduroasă, iar temperatura corpului rămâne neschimbată atunci când este foarte frig. Sistemul lor de încălzire este foarte eficient (în părul blănii se găsesc canalicule microscopice pline cu aer care asigură o izolare termică excelentă) și de aceea uneori se tăvălesc prin zăpadă pentru a se răcori.
Ioana's blog 