Papagalul de mare este o pasăre din familia Alcidae. Cu înfățișarea sa bondoacă, papagalul de mare pare să fie fratele mai mic al pinguinilor. În realitate însă, nu este rudă cu aceștia, ci un reprezentant al unei familii diferite, Alcidae. Ciocul viu colorat reprezintă semnul cel mai evident de recunoaștere al papagalului de mare. Acesta este de fapt „costumul său de nuntă”, pe care-l îmbracă doar în perioada de împerechere. Deși pe mal lasă impresia unui animal neajutorat, s-a adaptat foarte bine la viața din vecinătatea mării. În timpul „zborului” subacvatic își folosesc aripile drept înotătoare. Papagalul de mare se lasă cel mai adesea purtat de valuri, asemeni unui dop de plută, în mările Polului Nord și ale Oceanului Atlantic, la mai multe sute de kilometri de uscat. Atunci îi putem întâlni îndeosebi, singuri sau în perechi. Odată cu venirea primăverii însă, sosesc cu sutele la malul mării pentru depunerea ouălor. Își sapă cuibul deasupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri.  În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești.

Pinguinii (ordinul Sphenisciformes, familia Spheniscidae) sunt un grup de păsări acvatice care nu zboară și care trăiesc exclusiv în emisfera sudică, în principal în Antarctica. Aceste păsări își prind hrana înotând și prinzând în gură peștii pe care apoi îi devorează. Există mai multe specii de pinguini, precum pinguinul regal, pinguinul imperial și pinguinul Adélie. Pe uscat par lenți, abia mișcându-se, dar în apă sunt foarte rapizi, deoarece își folosesc aripile pentru înot. De înălțime între 40 și 90 cm, au picioarele scurte, situate la extremitatea posterioară a trunchiului, penele mici și foarte dese, iar aripile scurte, improprii pentru zbor, au rolul de înotătoare. Majoritatea speciilor de pinguini trăiesc în mările emisferei sudice, doar una singură trăind în apropierea liniei Ecuatorului. Clocesc în insulele subantarctice, Antarctica, Australia, Noua Zeelandă, Africa de Sud, Patagonia și Chile. În afara perioadei de reproducere pot fi întâlniți și în zonele mai calde, chiar tropicale, cum ar fi Brazilia, Columbia, Ecuador sau insulele Galapagos, unde ajung folosindu-se de curenții reci precum Humboldt, Cromwell sau Benguela. Marea parte a populației de pinguini se află pe Antarctica și pe insulele înconjurătoare.

.