Papagal de mare

Papagalul de mare este o pasăre din familia Alcidae. Cu înfățișarea sa bondoacă, papagalul de mare pare să fie fratele mai mic al pinguinilor. În realitate însă, nu este rudă cu aceștia, ci un reprezentant al unei familii diferite, Alcidae. Ciocul viu colorat reprezintă semnul cel mai evident de recunoaștere al papagalului de mare. Acesta este de fapt „costumul său de nuntă”, pe care-l îmbracă doar în perioada de împerechere. Deși pe mal lasă impresia unui animal neajutorat, s-a adaptat foarte bine la viața din vecinătatea mării. În timpul „zborului” subacvatic își folosesc aripile drept înotătoare. Papagalul de mare se lasă cel mai adesea purtat de valuri, asemeni unui dop de plută, în mările Polului Nord și ale Oceanului Atlantic, la mai multe sute de kilometri de uscat. Atunci îi putem întâlni îndeosebi, singuri sau în perechi. Odată cu venirea primăverii însă, sosesc cu sutele la malul mării pentru depunerea ouălor. Își sapă cuibul deasupra stâncilor, pe pantele acoperite de vegetație, dar pot fi întâlniți și la baza stâncilor abrupte, sub grohotișuri.  În lunile de vară, între locurile de clocit și bancurile de pești, papagalii de mare formează în aer o adevărată aglomerare. Succesul clocitului depinde de distanța ce trebuie parcursă pentru procurarea hranei pentru ei înșiși precum și pentru puii flămânzi. Papagalul de mare se scufundă cu o viteză uimitoare în căutarea hranei sale preferate, anghila de nisip. Își folosește aripile drept motor de propulsie, pentru a ajunge din urmă bancul uriaș de pești.